Ne dorim ca fiecare pacient să beneficieze de transparență, siguranță și încredere. În această secțiune vei găsi toate detaliile esențiale despre programări, servicii disponibile, politici medicale și suportul oferit de echipa noastră.
Afecţiunile musculo-scheletice, în special cele ale coloanei vertebrale (dorsolombare), cauzate de manipularea incorectă a greutăţilor, reprezintă cea mai frecventă problemă de sănătate legată de muncă în Europa.
Recomandare: înainte de a ridica o greutate mai mare, solicitaţi ajutorul colegilor. Dacă acest lucru nu este posibil, adoptaţi o poziţie corectă: picioarele depărtate, genunchii îndoiţi, spatele drept, trunchiul cât mai aproape de greutate și ridicarea realizată din picioare.
Mersul pe jos, efectuat regulat, este o metodă accesibilă și eficientă de menținere a sănătății fizice și psihice.
Durerea este o experiență senzorială sau emoțională neplăcută, determinată sau relaționată cu leziuni tisulare reale sau potențiale sau descrisă în termeni ce se referă la aceste leziuni.
Durerea musculoscheletală este una din principalele cauze de durere pentru care se prezintă pacientul la reumatolog. Pentru un diagnostic de certitudine, durerea trebuie caracterizată ca intensitate, durată, localizare, iradiere și cât de des se repetă.
În durerea articulară, se va face și diferențierea caracterului mecanic de cel inflamator.
Pentru aceasta este importantă stabilirea debutului și evoluției durerii (la efort sau la repaus), definirea elementelor care agravează sau ameliorează durerea, durata redorii matinale, răspunsul la anumite terapii medicamentoase.
Durerea va fi localizată prin raportarea la regiunea anatomică afectată (durere lombară, de umăr, de genunchi) sau la sistemul implicat (durere osoasă, articulară, neuropată, vasculară, etc.).
Durata durerii clasifică durerea într-una acută cu durata sub 6 săptămâni, subacută până la 12 săptămâni și cronică atunci când durerea durează peste 12 săptămâni.
Durerea acută poate fi însoțită și de reducerea mobilității articulare, tumefacție locală, eritem, căldură și impotență funcțională. Cele mai tipice 2 exemple fiind reprezentate de durerea din gută sau durerea de lumbago.
Durerea cronică este de obicei mai puțin intensă, cu caracter progresiv și insidios, însoțită frecvent de un impact negativ asupra calității vieții, dispoziției generale și calității somnului. Aceste modificări pot la rândul lor întreține percepția dureroasă. Acest tip de durere se întâlnește cel mai frecvent în patologia musculoscheletală de tip inflamatorie (poliartrita reumatoidă, spondilartrita axială sau periferică, lupus eritematos sistemic și alte colagenoze) sau în patologia de tip degenerativ (boala artrozică).
Sindromul algic poate afecta o singură articulație - durerea monoarticulară, 2 - 4 articulații – oligoarticulară, sau peste 5 articulații – durerea poliarticulară.
Scala durere:
Intensitatea durerii se măsoară folosind scala analog vizuală sau scala numerică (NRS), prin care pacientul marchează intensitatea durerii resimțită la momentul evaluării pe o linie orizontală marcată de la 1 la 10 în care zero (0) reprezintă absența durerii și 10 reprezintă cea mai mare durere pe care a perceput-o vreodată.
Durerea este o experiență subiectivă și trebuie privită ca o experiență personală, importantă fiind evaluarea periodică în dinamică a intensității durerii în patologiile cronice articulare atât pentru monitorizarea evoluției cât și urmărirea eficacității terapiei.
Durerea se poate însoți de: reducerea calității somnului, reducerea apetitului, afectarea activităților zilnice, acestea fiind componente importante ale calității vieții.
Calitatea vieții este evaluată frecvent în poliartrita reumatoidă prin scorul funcțional HAQ (Health Assessment Questionnaire of Life) iar în boala artrozică, avem scorul WOMAC (Western Ontario McMaster).
În reumatologie tratamentul nu se referă doar la administrarea de antialgice, analgezice sau antiinflamatoare ci și la adaptarea terapiei medicamentoase mecanismelor patogenetice implicate și simptomelor asociate. Asocierea la terapia medicamentoasă și a altor mijloace de control al durerii: tratamentul de fizio-kineto-masoterapie, eventual psihoterapia.
Pacienții cu afecțiuni reumatologice trebuie să înțeleagă că sunt participanți activi nu numai în etapa anamnezei dar și la stabilirea schemei de investigații și terapeutice împreună cu medicul reumatolog și că împart responsabilitatea alegerii și monitorizării terapiei. Este important ca pacientul să înțeleagă încă de la început că ținta unică nu este ameliorarea durerii ci și îmbunătățirea funcției și calității vieții.
Localizarea durerilor de spate ne poate aduce informații atât cu privire la cauzele acestora, cât și la posibile metode de tratament.
La nivelul spatelui întâlnim mușchi, oase, ligamente și articulații, nervi și vase de sânge, precum și alte tipuri de țesuturi și țesut gras. Așadar, o durere localizată la nivelul spatelui poate sugera afectarea unora dintre aceste “componente”. În funcție de localizarea lor, durerile de spate pot avea mai multe cauze.
Harta durere
Pentru o orientare mai ușoară vă propunem următoarea schemă:
Deformările coloanei vertebrale – scoliozele și cifozele – continuă să constituie o preocupare nu numai pentru medicii specialiști, dar și pentru părinții și educatorii copiilor. Statisticile efectuate demonstrează că tulburările posturale, alături de viciile de vedere, interesează un număr însemnat de copii, aflați în perioada școlarizării.
Frecvența acestor afecțiuni și, în special, evoluția lor spre agravare pe toată perioada creșterii, cu apariția complicațiilor secundare, care compromit nu numai estetica, dar mai ales sănătatea copilului, justifică atenția deosebită ce trebuie să le-o acordăm.
Scoliozele sunt afecțiuni manifestate prin una sau mai multe curburi, în plan frontal, ale coloanei vertebrale. Deformarea apare la peste 1% din totalul copiilor, predomină la sexul feminin și poate surveni la orice vârstă, sub diferite forme clinice.
Se deosebesc două mari categorii de scolioze:
Există diferite tipuri de scolioze, în funcție de vârstă:
Tratamentul scoliozei depinde de gravitatea și tipul acesteia. În cazurile ușoare, tratamentul constă în gimnastică medicală și corectarea posturii. Pentru scoliozele mai severe, se pot aplica corsete ortopedice sau intervenții chirurgicale.
Cifoza reprezintă o altă formă de deviere a coloanei vertebrale, caracterizată printr-o curbura exagerată a regiunii dorsale. Cifoza se întâlnește frecvent la copii care se află la vârsta de adolescență.
Există două forme de cifoza:
Tratamentul cifozei depinde de forma acesteia. În cazurile ușoare, tratamentele constau în gimnastică medicală, repaus și corectarea posturii. În formele mai severe, este necesară utilizarea corsetelor ortopedice sau tratamente chirurgicale.
În concluzie: Este esențial să monitorizăm atent orice deviere a coloanei vertebrale a copilului pentru a putea interveni la timp cu tratamentele necesare, prevenind astfel complicațiile și asigurând o dezvoltare sănătoasă a acestuia.
Artroza este un termen generic care reunește suferințele mai multor articulații, de cauză degenerativă, având ca trăsătură comună distrugerea cartilajului articular, urmată apoi de modificări ale tuturor structurilor din componenta articulației.
Practic, orice articulație poate fi afectată de artroză, dar cu predilecție articulatiile cel mai des solicitate:
Există mai mulți factori care determină apariția artrozei:
De cele mai multe ori, acești factori de risc sunt prezenți la vârstnici, sportivi și la anumite profesii. Femeile suferă de două ori mai frecvent de artroză decât bărbații.
Capetele oaselor care alcătuiesc articulațiile sunt acoperite de un strat de cartilaj, alcătuit dintr-o rețea de fibre de colagen în ochiurile căreia se află celule numite condrocite, precum și molecule speciale, formate din proteine și zaharuri (proteoglicani), care rețin o cantitate importantă de apă (peste 90%). Astfel, cartilajul îndeplinește două funcții importante: facilitarea alunecării suprafețelor articulare și amortizarea șocurilor. Cartilajul nu are vase de sânge și se hrănește prin îmbibitie.
Artroza apare atunci când se strică echilibrul între formarea și distrugerea componentelor cartilajului, în favoarea celei din urmă. Rezultatul este transformarea cartilajului dintr-o structură netedă și elastică într-una neregulată (fisurare, ulcerare) și rigidă. Mișcarea este compromisă, iar lipsa amortizării șocurilor transmite capetelor osoase solicitări neobișnuite, iar osul se deformează (remodelare). Noua "geometrie" articulară duce la compromiterea structurilor de stabilizare (capsula și ligamente) și a mușchilor de vecinătate, cu apariția disfuncțiilor articulare, generând dureri și dificultăți la mobilizare, ulterior - deformări și impotenta funcțională.
Artroza este cea mai frecventă suferință articulară. Se estimează că 3 - 6 % dintre persoanele peste 30 de ani suferă de artroză, iar modificările evidențiate la radiografii sunt de 2 - 3 ori mai frecvente. Între 35 și 60 de ani, frecvența artrozei crește de 2 - 10 ori. Numărul cazurilor de artroză este în creștere odată cu speranța de viață a populației. Această suferință implică serioase costuri sociale, fiind o cauză frecventă de incapacitate temporară de muncă și pensionare, la care se adaugă suferința și incapacitatea (alterarea calității vieții) și costurile medicale.
Artroza nu este nici inevitabilă, nici netratabilă. În principal, mijloacele care ne stau la dispoziție sunt măsurile generale de prevenire a bolii și protecție a articulațiilor (un stil de viață sănătos, cu mișcare de tip mers pe jos zilnic, o hidratare corectă și suficientă, o menținere a greutății ideale conform vârstei, purtarea de încălțăminte adecvată cu talpă care să preia șocurile la mers, alergat, sărituri).
Tratament medicamentos recomandat numai de medic împotriva durerii și inflamației articulare, precum și suplimente adjuvante capabile să refacă echilibrul între formarea și distrugerea de cartilaj;
Tratament de recuperare: balneoterapia, kinetoterapia, fizioterapia, masajul.
Măsuri chirurgicale – pentru stadiile avansate ale artrozei.
